DecemberDaz
Academy Student
 Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 11
|
|
Am mai postat şi pe alte site-uri, cu numele de Aloha Elric sau doar Aloha.. Şi ‡Artemis‡..
Eu şi El - Original -
Lanţuri de cupru mă ţintuiau pe porţiunea peretelui îngust dintr-o cameră mică, cufundată în întuneric. Mi-am întors slabită capul într-o parte şi în alta, dar tot ce am putut să disting erau nişte oglinzi ce îmi arătau imaginea mea. Brunetă, cu părul până la umeri şi cu ochii de culoarea caramelului, ce abia se distingeau în întunericul profund, chiar dacă aveau o culoare aprinsă. Încheieturile mâinilor mele sângerau şi erau rănite, dar eu nu simţeam nici o durere. Pielea mea aproape transparentă era plină de vânătăi şi zgârieturi, iar fruntea mea era scăldată în sudoare şi sânge ce se prelinse pe faţa mea, căzând pe jos. Doar acum simţeam durerea, înţepăturile şi aerul greu din cameră, ca şi cum zgomotul făcut de picăturile roşii mă treziseră din visare. Am început să mă zbat şi să trag de lanţuri în zadar. M-am uitat din nou la oglindă, zâmbind sumbru şi fără chef. Aveam o rochie neagră, fără bretele şi picioarele îmi erau desculţe. Rochia era pătată de sângele meu, făcând-o să pară pictată de un artist celebru. Nişte paşi se auziră venind în direcţia mea, şi eu am întors capul dinspre oglindă. Din umbră apăru un tânăr de vreo douăzeci de ani, îmbrăcat într-un smoching negru. Pielea lui era albă, iar buzele lui se arcuiră într-un zâmbet, dar ochii lui inspirând curiozitatea absolută. S-a apropiat de mine şi s-a uitat la faţa mea, la părul meu plin de sânge şi la lanţurile ce mă ţineau. Am observat imediat ochii lui albaştrii şi părul roşcat, ce stătea vâlvoi acoperindu-i fruntea lată. A ridicat o mână şi şi-a plimbat degetele lungi prin părul meu, mânjindu-se de sângele roşu, iar apoi şi-a trecut degetul pe buzele mele, zâmbind sumbru. Mâna îi era rece şi parcă ireală, dar îmi plăcea atingerea lui ca de catifea. Am tremurat, dar nu de frig şi m-am uitat din nou la ochii lui albaştrii ce mă fascinau şi înfiorau în acelaşi timp. Şi-a retras mâna încet, uitându-se fascinat la sângele meu roşu, apropiindu-şi mâna de faţa lui şi mirosind-o încet. A atins cu buzele mâna lui şi apoi şi-a lins buzele, zâmbind din nou sumbru. S-a aplecat înspre picioarele mele şi le-a lăsat libere din strânsoarea ca de fier, iar eu am tresărit la atingerea lui rece. Apoi mi-a lăsat mâinile libere, iar eu am căzut în braţele lui, roşiind ca racul. El nu făcea nimic, doar mă susţinea. Trecuse aproape un minut, iar eu nu reuşeam să spun nimic. Mi-am închis ochii şi am aşteptat să facă el să facă ceva, să mă dea la o parte sau să mă lege din nou în lanţuri. Am simţit cum se mişcă încet, poate crezând că am adormit în braţele sale, şi mă îmbrăţişă, cu mâinile sale reci, dar protectoare. Mă simţeam atât de bine la el în braţe, chiar dacă era rece ca gheaţa. Mă strânse şi mai tare, parcă vrând să mă strângă în braţe la nesfârşit, să-mi simtă căldura corpului şi pielea fină, mătăsoasă. Am respirat din ce în ce mai uşor, nefiind nervoasă sau speriată defel. Am început să alunec în lumea visurilor, abia simţind când el mă duse afară din camera întunecată.
*
Stăteam la căldura unui aşternut pufos, bandajată. Capul meu mă durea puţin, bandajele fiind albe, semn că se oprise sângerarea abundentă. Încheieturile mele erau normale, fără nici o zgârietură sau lovitură pe ele. M-am ridicat în fund, dar mişcarea mă ameţise, aşa că am mai încercat odată, mai încet. Stăteam într-un pat moale, cu bare de metal de o parte şi alta a patului şi cu o noptieră în stânga mea. Mi-am întoars capul prin cameră şi am văzut un dulap mare, o oglindă şi un fotoliu rupt. Nu ştiam unde sunt, dar ştiam că mi-e foame şi sete. Pe noptieră era un bol cu supă fierbinte de pui şi o lingură, lângă ele fiind scris un bileţel. L-am desfăcut şi am văzut un scris ordonat şi apăsat. Mesajul era pătat de puţine pete roşii, iar când le-am atins am văzut că sunt uscate şi că erau pete de sânge. M-am speriat, ridicându-mă brusc şi recitindu-l de multe ori :
Doar atât îţi pot spune : sunt un ... nu te speria, stai jos, respiră.. vampir.. Nu, nu ţi-am făcut nimic, cine te-a ţintuit în lanţuri e Kroé .. Îţi voi povesti totul după ce vin.
La lăsarea serii.
J.
Am pus bileţelul pe tavă şi m-am uitat suspicioasă la supa de pui ce începea să se răcească. Nu mai puteam rezista, aşa că m-am aruncat asupra bolului ca un lup asupra unui miel neajutorat. Nu am lăsat nimic în farfurie, după care am început să mă uit mai atent la cameră. Dulapul avea cioplite nişte chipuri in lemn şi nişte modele ciudate. Avea culoarea caramelului, ca şi ochii mei, şi mânerele aurii. Am atins dulapul şi am simţit lemnul fin, ca şi aşternuturile patului. Geamul avea jaluzelele trase şi era lângă dulap. Printre jaluzelele albe intrau raze calde, ce luminau camera şi mă mângăiau pe faţa zgâriată. M-am uitat printre jaluzele şi am vazut cerul albastru, unde nişte păsări stropite cu multe culori fluierau intens şi pământul rece, umed, parcă după o ploaie de câteva zile. M-am îndepărtat de geam şi m-am aşezat în pat, fiind plictisită de cameră. Am început să mă uit la pat, barele de metal nu erau prea înalte, iar plapuma avea litere împrăştiate pe toată suprafaţa ei albă. Perna avea scris un nume ciudat, care nu l-am putut citi. M-am aşezat confortabil şi am adormit din nou, visând lucruri fantastice.
*
O bătaie uşoară în uşă mă trezi din visurile mele. Roşcatul intră, uitându-se la faţa mea şi începând să râdă. Râsul lui era unul fericit, iar eu am început să zâmbesc. Se opri din râs şi faţa îi deveni serioasă, ochii îngustându-i-se. Se apropie de mine şi se aşeză pe marginea patului, după ce aplecă barele cu ajutorul unei manete de sub pat. Mi-a luat mâna stângă într-a lui şi a strâns-o puternic, în timp ce eu roşeam în obrajii zgâriaţi. Îmi imaginam cât de penibil arătam, capul bandajat şi faţa plină de zgârieturi.
-Deci.. Chiar eşti vampir ? Am spart eu tăcerea uitându-mă în ochii lui albaştrii.
-Am putea spune că da... răspunse el, neschimbându-şi expresia feţei.
Nu am spus nimic câteva minute, eu fiind cea care am spart tăcerea cu o întrebare ce mă făcea să înnebunesc dacă nu o spuneam.
-Şi ce ai de gând să faci cu mine ? Am spus eu trăgându-mi mâna dintr-a lui.
-Ţi-am spus, te protejez de Kroé , răspunse el sec.
-Şi el ce vrea de la mine ? Am spus eu enervându-mă.
-Sângele tău... spuse el lăsându-şi capul în jos.
-Şi presupun că tu nu îl vrei... am spus eu derutată şi nervoasă.
-Păi.. Mai bine să îţi spun întreaga poveste. Eu sunt Joseph Kloss şi tu eşti Katheline Troe...
-Ştiam deja cum mă cheamă.
Începea să mă enerveze. Foarte mult.
-Eu sunt un vampir, Katheline. Şi el e la fel. Noi vânăm oameni. Şi el e înnebunit după fetele ca tine.
-Ce explicaţie.. strălucită.. am spus eu dându-mi ochii peste cap.
-Alta nu pot să-ţi dau acum, se scuză el bosumflat.
-Eşti cam imatur pentru vârsta ta, ştiai, domnule Kloss. Iar acum aş vrea să plec din locul ăsta...
-Nu pleci nicăieri, spuse el apucându-mă strâns de braţ şi forţându-mă să mă întind din nou pe pat.
-Domnule Kloss, mai bine lasă-mă în pace ! Am răbufnit eu nervoasă. Tot ce spui e o minicună ! Ha, vampirii nu există ! Mă înşelam amarnic. Dovedeşte-mi că eşti vampir ! Am spus eu arătând cu degetul gâtul meu.
-Amarnică greşeală... a spus el, ochii devenindu-i inexpresivi, iar de sub buze se iviră nişte canini albi, strălucitori. M-am uitat la el plictisită, căscând şi strâmbându-mă.
-Asta e tot ce poţi ? Am spus eu uitându-mă neinteresată la caninii lui.
Făcusem o greşeală amarnică. În clipa următoare, Joseph mă ridică şi se uită la mine inexpresiv, dar intens. Îşi dezvelii caninii şi mă atinse cu ei pe gât, făcându-mă să tremur. Îşi ridică capul şi se uită înfometat la gâtul meu şi apoi îşi introduse dureros colţii în carnea mea, iar eu auzeam sunete atunci când îmi lua sângele din corp.. Se opri, cu jumătate de faţă pătată cu sângele meu vărsat.
-Îmi..îmi... pare rău... spuse el lăsându-mă jos şi căzând în genunchi, apucându-şi faţa în palme.
Mi-am pus mâna la gat şi m-am aplecat înspre el, îmbrăţişându-l strâns. Îmi dădeam seama cât de trist era, chiar dacă eu îl provocasem.. Îşi întoarse faţa pătată cu sânge înspre mine şi am rămas fascinată de frumuseţea lui, chiar şi sub masca de sânge.. Mi-am apropiat capul de al lui şi l-am sărutat atentă pe obazul pătat, vrând să îl fac să înţeleagă că îmi pare rău.
-E vina mea, am spus eu zâmbind chinuit. Durerea de la gât era insuportabilă.
Dintr-o dată am căzut pe jos, neputându-mă mişca. Simţeam cum corpul îmi paraliza de la gât, iar camera se învârtea. Am leşinat în braţele lui Joseph.
Modificat de DecemberDaz (acum 15 ani)
_______________________________________
Minna-san !!
|
|
