Marquis des Anges
Academy Student
 Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 22
|
|
Ma bucur mult ca ti-a placut !Zici ca ai ras mey ?Stai sa vezi continuarea ... Te darama de pe scaun ... Insa nu totul parea atat de amuzant cand ti se intampla pe pielea ta ...
In aceasta parte se complica actiunea si ies la iveala sentimentele lui Alex (offf ... nici nu vreau sa-mi aduc aminte de asta).
Profesoara se uita la ea peste ramele ei de ochelari si isi incepu vestita predica, care mereu era aceeasi :
-Mai copii mai, voi nu stiti ca la ora 9 fix trebuie sa fiti la scoala ? Asta e prevazut in regulamentul scolar si cine nu-l respecta plateste ! Liceul Maximianus isi ia aceste plati prin amende ! Dimnisoara, trebuie sa dai secretarei noastre 10 dolari si ai absenta !
Fata merse imbufnata la locul ei trantindu-si furioasa geanta si aratandu-i profesoarei pe sub banca un gest necuvincios, starnind rasul celor din jur.
-Ti-am zis sa te duci la loc ? in picioare cand iti vorbesc ! si nu ma privi asa sau iti scad nota la purtare ! ce-i cu infatisarea asta ? Unde ti-e ecusonul ? si aranjeaza-ti cravata aia!
-Ecusonul e aici, doam’ profesoara, zise Stacey scotandu-si ecusonul de sub fusta si prinzandu-l in piept.
-Rusine ! Blasfemie ! Tradare ! Inconstienta ! urla femeia, imitandu-i pe vechii faraoni cand erau furiosi. Clasa era pe jos de ras. Toti o priveau cu admiratie ca indraznise sa se puna cu profa' de franceza, doar Alex era cu nasul in cartea ei, neinteresand-o spectacolul.
-Detentie domnisoara ! Azi, dupa ore, in sala de spectacole ! Sa te linistesti odata !!!
-Da de unde, nici nu-mi stie numele asa ca o s-o zbughesc, chicoti Stacey in banca.
Ora trecu chinuitor de greu si profesoara o asculta intr-una, ba pe Stacey, ba pe Alex. Alex vorbea ca o frantuzoaica innascuta si era privita urat de toti colegii, si Stacey vorbea bine, dar nu prea stia ce inseamnau cuvintele. In cele din urma fericitul clopotel suna, spre bucuria atat lui Stacey, cat si a profesoarei, care tranti usa zgomotos.
Alex veni la ea si ii aranja cravata.
-Nu le nimeresti niciodata, nu-i asa ? Ma refer, cu nodurile.
-Normal ca nu … pierdere de vreme !
-Deci azi nu vom merge impreuna acasa…zise Alex trista.
-Ba da !
Fata o privi cu ochii mari
-Cum asa ? N-ai detentie ?
-Cine a zis ca ma duc ? Profa nu-mi stie numele si nu se va oferi nimeni sa i-l zica, spuse fata facandu-i cu ochiul
-Tu n-ai niciodata astampar ? spuse fata apostrofand-o.
-Normal ca nu ! spuse ea mergand pe hol si sarutand un baiat pe gura.
Era Alec, prietenul ei, superstarul liceului cu un an mai mare ca ea. Era un baiat saten, cu ochii albastri inchisi, capitanul echipei de baschet si foarte indraznet, de altfel la fel ca Stacey. Dupa ce se sarutara destul de mult, se intrebara in sfarsit reciproc :
-Ce faci ?
-Ce faci ?
Rasera impreuna. Alex rase si ea putin impreuna cu ei, dar se simtea jenata.
-Eu … eu ma duc pana la baie …
-Bine, te astept aici ! spuse Stacey
Alex pleca. In timp ce se departa, o auzea pe prietena ei vorbind in gura mare de nenorocitul dress si de ecusonul care o lasase masca pe profesoara de franceza. De asemenea, il auzi pe Alec razand tare.
La baie Alex se intalni cu Sandra si Miriam , doua dintre colegele ei , care pur si simplu o "adorau".Fetele stateau in fata oglinzii si se fardau , dar de cum o vazura pe Alex uitara si de farduri si de tot si incepura cu intrebarile "obisnuite" ...
-Lex , nu puteai si tu sa-i sufli lui Stacey ?!Ce fel de colega mai esti si tu ?!zise Sandra privindo cu ura pe fata.
-Da Lex ... Cand oare o sa te inveti sa fi si tu ca noi , celelalte ?Tu doar stai toata ziua si inveti ... tocilaro !spuse Miriam dandu-si ochii peste cap.
Alex incerca sa nu le ia in seama pe cele doua fete si , dupa ce se privi cateva clipe in oglinda pleca din nou pe hol ...Oare de ce de fiecare data cand il vedea pe Alec se inrosea si mainile ii inghetau ... Nu , era imposibil sa-i placa de iubitul celei mai bune prietene !Ar fi fost urat din partea ei , ca sa nu mai mentioneze ca Miriam, Sandra si restul colegelor ar profita de acest lucru si ar face-o sa se simta groaznic ... Si totusi , de fiecare data cand ii vedea impreuna se simtea groaznic ...
Stacey isi aminti ca avea ore si dupa ce se satura de mozolit cu Alec, isi lua cartile si o intalni pe Alex :
-S-a intamplat ceva ? Am vazut ca te cam imbujorasei cand ai dat sa pleci. Vazusei pe cineva ? spuse fata trantind nemilos usa dulapului.
-Nu … nu stiu … mi-e foarte cald astazi … nu conteaza, ce ora avem ? spuse fata mergand la dulapul alaturat lui Stacey si deschizandu-l.
-Chimie !!! spuse fata ingrozita. Si mi-am lasat tabelele si fituicile acasa, n-am chef sa le mai pierd si pe-alea !
Alex surase. Isi lua cartile si pornira impreuna spre laboratorul de chimie, unde se adunasera mai toti, in afara de profesor. Stacey se puse in prima banca care ii nimeri in cale, si langa ea se aseza Alex. In rastimpul cand asteptau profesorul, Alex citi absorbita dintr-o carte cu mitologiile grecesti, in timp ce Stacey se lupta cu gogoloase de hartie cu ceilalti colegi. In cele din urma, ora incepu si timpul era neindurator, atat pentru Alex, cat si pentru Stacey. Alex raspundea intruna la intrebarile profesorului si ei ii iesise cel mai bine substanta finala, de un aramiu inchis. Cu toate astea, lui Stacey ii iesise un bleumaren din care iesea fum alb si substanta era calda. Profesorul o certa crunt pe Stacey ca scapase nenorocita substanta pe jos, nu inainte de a o varsa pe caietele ei. Timpul parca statea pe loc pentru Stacey, iar pentru Alex era mult prea scurt pentru cate ar fi vrut sa stie, nu numai pentru chimie, pentru tot. Alex adora sa afle cat mai mult, sa stie cat mai mult, avea acea curiozitate intelectuala, care l-a macinat pe Galilei sa descopere necunoscutul, pe Aristotel sa cerceteze viata, pe Pitagora sa invarta cifrele si sa creeze formulele atat de necsare in momentul acesta societatii. Stacey o cunoastea pe Alex de atata timp, de la gradinita cand se jucau impreuna cu papusile. Cunostea aceasta curiozitate la Alex, poate nu chiar ca a celor mai mari ai vremii, dar cine stie ? Se invatase cu Alex asa cum era, si ii era tare teama ca la liceu sa fie tot cu ea in clasa, deocamdata in a 8a nu-si facea griji, dar in viitor ? II era teama, nu stia cum li se vor desparti drumurile … nimeni n-o stia, dar, vorba aceea : »speranta moare ultima ». Stacey spera si tot spera…
Alex, pe de alta parte, ii cunostea si cea mai mica slabiciune a lui Stacey, cel mai mic secret, chiar daca Stacey nici nu realiza ca are acel secret. Alex era un stil mai linistit, mai intelept, intr-un fel, si cateodata paranoica, dar nu in sensul rau. Era polul opus al lui Stacey cand venea vorba de tupeu. Stacey avea un curaj ce se asemana cu tupeul, amestecat cu egoism si incredere in sine sau in altcineva. Totusi, in unele momente prudenta si o intelepciune ca de mama rasarea la suprafata, dar pe care nu vroia s-o recunoasca. Alex nu se sfia sa-si arate intelepciunea si o infinita rabdare pentru cei din jur. Curaj avea doar cand trebuia sa recunoasca, si Stacey era singura care o urnea cand venea vorba de luat la goana sau ceva de genul asta. Timiditatea lui Alex sincera si uneori indrazneala in care isi calca pe inima erau mereu in contrast cu indrazneala pe care Stacey incerca din rasputeri s-o cultive si momentele rare de timiditate cand iesea la suprafata. Cele doua erau ca albul si negrul, ziua si noaptea, calmul si furia, cerul si pamantul, orice, doar ca se atrageau ca magnetul.
Pe cand Alex era calma si calculata intotdeauna (mai putin atunci cand se apropia vreun test , iar fata era gata sa lesine inca dinainte de a vedea subiectele) , Stacey era dinamica , indrazneata si sireata.Se integea cu toti cei din clasa , dar afara de Alex nu se dezvaluia nimanui.Copia la teste , sufla in asculatari si se mai certa cu cate un profesor care nu-i accepta parerea.Se distra , se certa cu mama ei si ii placea sa creada ca viata este frumoasa si ca trebuie sa profiti de ea pana in ultimul moment. Nu voia sa viseze la viitor , ci doar sa se distreze in prezent.Ii placea un baiat ?Era cu el o saptamana , maxim doua , dupa care se desparteau ... Nu voia relatii de durata ...Viata era frumoasa in prezent si atat !Chimie , fizica , biologie ... pentru ea erau chineza , japoneza si araba , dar nu-i pasa !Lua note bune, dar asta nu insemna ca ii face vreo placere sau ca le considera utile pentru viitor.
In sfarsit se terminase si ora de chimie , iar Alex , ca deobicei ramasese in clasa sa-l ajute pe profesor sa spele instrumentele si sa pregateasca laboratorul pentru ora urmatoare , iar Stacey fu prima care fugi din laborator , lasandu-si ca deobicei pe masa cartea si foaia pe care scrisese.Dupa ce isi termina indatoririle suplimentare , Alex lua lucrurile ei si ale lui Stacey si merse la dulapul ei.pe hol se inatlni ca deobicei cu Miriam , Sandra si Lilian.
-S-a intors catelusa profesorului ... Ce-ai mai facut ?Ti-ai mai pus niste pile la chimie ?intreba cicalitoare ca deobicei Lilian.
-Las-o in pace , Lill ... poate te spune lu dirigu' si te asculta din nou la istorie , zise Miriam prefacandu-se nepasatoare.
-Acum pun pariu ca se va duce direct la el ... spuse Sandra dandu-si ochii peste cap.
Alex se prefacu din nou ca nu le ia in seama si , dupa ce isi lua blocul de desen si cateva creioane merse in clasa.In fata usii o intalni insa pe Stacey , care se saruta pe nerasuflate cu Alec.Fata stranse blocul de desen in mana si trecu pe langa cei doi , zicand. :
-Stacey , ti-ai uitat iar lucrurile pe banca ... Nu-mi spune ca va trebui din nou sa-ti imprumut foi si creioane la ora ...
Alex spusese toate acestea fara ca macar sa priveasca spre cei doi , temandu-se ca , cel mai probabil ar izbucni in lacrimi.
Spre rusinea lor, pe cei doi ii gasi profesorul in acelasi loc unde ii gasi si Alex, si in timp ce Alec crapa de rusine, Stacey il privea cu tupeu in ochi pe profesor si dadea din umeri.
-Totusi, exista toalete, curtea scolii, holuri, colturi, da nu in fata mea !!! tu baiete, ce ora ai ?
-Aaa….. biologie !
-Aha, bine, fugi de-aici, si tu domnisoara, sa nu se mai repete !
-Bine bine, sigur… zise Stacey imbufnata. Era mai mult suparata ca o deranjase, nu ca o prinse. Ora incepu, iar tinerelul lor profesor era cea mai proasta si visatoare fiinta de pe fata planetei, dupa parerea lui Stacey. Incepea cu filfizoanele lui de imagini si cu vedenii nemaiauzite, despre care Stacey credea cu tarie ca ar fi senil. Ura sa picteze, defapt cand era mica nu se despartea de acuarele si pensule, dar idiotul asta de profesor le dadea niste teme de te durea parul ! Vroia si inspiratie, si ingrijire, si frumuseste, si repede !!! Alex avea cele mai reusite lucrari din scoala, mereu era la « panoul laudarosilor ». Stacey fusese acolo doar de cateva ori, adica doar in noptile albe cand muncea la picturi sa le retuseze, termine sau sa le inceapa din nou. Pentru Stacey n-avea absolut nici-o valoare daca numele ei era scris acolo pe o bucata de hartie, unde nimeni nu se deranja sa citeasca si sa fii privit dupa aceea urat pe la colturi. Alex era mandria profesorului, spunea intruna ca are o viziune nu stiu de care, « ballah, hallaballah » si zicea chestii in alte limbi. Stacey uneori se gandea serios daca nu e satanist si-i venise cine stie ce idee traznita in cap. Oricum, Alex era mandria mai tuturor profesorilor, a gimnaziului si curand a scolii.
Sper sa va placa !Astept comentarii !
_______________________________________
Perfuzie cu vise , supradoza de dorinte , o injectie cu fite , inc-o doza de dorinte si-un cavou plin cu seminte.
|
|
